De ce nu e ușor să te angajezi la stat. Cum se aranjează concursurile

De ce nu e ușor să te angajezi la stat. Cum se aranjează concursurile

Un tânăr antreprenor care a realizat primul site de recrutare în administrație din România și a lucrat cu două guverne dezvăluie cum se trag sforile pentru posturile la stat.  

Cristian Botan a lansat, în 2012, un site de recrutare în administrație, PublicJob.ro, iar guvernul de atunci i-a propus să dezvolte pentru stat un astfel de portal, conform Great News. Botan a colaborat cu guvernele Victor Ponta și Dacian Cioloș, colaborarea fiind întreruptă de executivul Sorin Grindeanu. 

Portalul Posturi.gov.ro a ajuns la 2,3 milioane de vizitatori unici, fiind cel mai accesat site guvernamental din România. Totuși, acest site nu a reușit să elimine pilele, marea problemă a angajărilor la stat. Într-o postare pe rețeaua de socializare Facebook, tânărul prezintă cinci metode prin care se fraudează angajările la stat.

„În ultimii cinci ani am urmărit îndeaproape concursurile de angajare în administraţie. Pentru încurajarea transparenţei şi combaterea situaţiilor frecvente de favoritism şi nepotism, în 2012 am creat platforma PublicJob.ro, adoptată ulterior de guvern drept Posturi.gov.ro, unde sunt centralizate aproape toate angajările şi promovările din sectorul public. În ciuda acestor succese, site-ul nu poate rezolva problema fundamentală cu care ne confruntăm în sectorul public: angajarea oamenilor nu pe baza lucrurilor pe care le cunosc, ci pe baza a cine îi cunoaşte şi îi recomandă”, remarcă antreprenorul.

Acesta a prezentat modalităţile prin care se facilitează fraudarea concursurilor de angajare în instituţiile publice.

Metoda 1: timpul alocat pentru înscrieri. Se stabileşte un interval cât mai scurt pentru depunerea dosarelor, astfel încât concurenţa să fie cât mai redusă. Acest interval este uneori de numai cinci zile, incluzând sfârşitul de săptămână. Rămân astfel trei zile în care candidaţii de bună-credinţă trebuie să vadă anunţul, să-şi adune documentele necesare dosarului şi să se deplaseze fizic la instituţie pentru a-l depune. Ca regulă de lucru, e mult mai simplu să fraudezi un concurs cu trei candidaţi, decât unul cu 39 (post la Senat).

Metoda 2: studiile necesare. Se aleg domenii de studiu care n-au nimic de-a face cu activitatea funcţiei pentru care se organizează concursul. Pentru funcţia de inspector la compartimentul relaţii cu publicul al unei primării din judeţul Iaşi se admit studii superioare în domeniul geografie. La fel şi pentru funcţia de consilier la compartimentul evidenţă asiguraţi, carduri şi concedii medicale dintr-o casă judeţeană de asigurări de sănătate.

Metoda 3: documentele necesare pentru dosar. Se solicită adeverinţe, certificate, atestate sau diplome a căror obţinere depăşeşte calendarul stabilit pentru depunerea dosarelor. În absenţa acestor documente, dosarul este respins, iar ca o „pură coincidenţă” este destul de probabil ca unul dintre contracandidaţi să aibă deja toate aceste documente pregătite.

Metoda 4: subiectele pentru proba scrisă. Se stabileşte o bibliografie cât mai complexă, menită a descuraja candidaţii de bună-credinţă. Pentru un post de director general în cadrul unui minister (concurs care se desfăşoară în această perioadă), bibliografia cuprinde 29 de legi, hotărâri de guvern, ordine de ministru şi regulamente europene.

Am făcut un exerciţiu simplu şi am adăugat toate cele 29 documente în acelaşi fişier Word, cu font Times New Roman de 12, la spaţiere de un rând. Rezultă 2.377 pagini (898.741 cuvinte, 5,4 milioane de semne) pe care trebuie să le înveţi în cele 12 zile stabilite între momentul în care postul a fost scos la concurs şi ziua în care susţii proba scrisă, adică o medie de 198 pagini/ zi.

Dacă totuşi te încăpăţânezi să încerci, atunci ia în calcul faptul că este destul de posibil ca unul dintre contracandidaţii tăi să aibă deja cele câteva subiecte de concurs posibile, adică va învăţa cam o pagină pe zi, iar acest lucru îi va fi mai mult decât suficient pentru a obţine punctaj maxim la proba scrisă.

Metoda 5: interviul. Se departajează candidaţii chiar şi la doar câteva puncte, suficiente însă pentru ca postul să meargă în direcţia prestabilită. O situaţie interesantă este aceea în care unul dintre candidaţi lucrează deja în instituţie sub o formă contractuală (detaşat, angajat temporar) şi se prezintă pentru a fi intervievat "independent" de oameni care-i sunt deja colegi de câteva luni sau uneori chiar de câţiva ani.

Contestaţia faţă de rezultatul interviului este inutilă, dat fiind că nu poţi compara prestaţia ta faţă de cea a contracandidatului care a obţinut postul.

Loading...
Comenteaza