Cine va fi sclavul?

Cine va fi sclavul?
| Foto: Faclia

Norman este psihopat. Când privește în jur, nu vede decât crime și sinucideri. Istoria existenței lui este întemeiată pe informații, gânduri și judecăți violente și sângeroase. Și să nu uit să precizez: Norman este prima inteligență artificială psihopată.

Creatorii lui Norman sunt un grup de oameni de știință reuniți sub auspiciile MIT (Massachusetts Institute of Technology). Ei l-au numit Norman în amintirea lui Norman Bates, ucigașul psihopat care apare în „Psycho”, vestitul film din 1960 al lui Alfred Hitchcock. Savanții nu aveau drept scop explicit crearea unei personalități artificiale psihopate, ci doreau doar să testeze rolul informațiilor cu care este „hrănită” o inteligență artificială în definirea profilului său. Până acum, fie informațiile erau puse cu grămada, încercându-se crearea de personalități, fie „enciclopedice” (care să poată întrece cu ușurință pe oameni în oricare concurs de cultură generală), fie „specializate” (capabile să întreacă pe campionii mondiali la șah sau go, de exemplu). Sau, erau filtrate și direcționate cu grijă, căutându-se generarea de personalități pozitive- ia priviți la simpatica și amabila roboțică Sophia...

De această dată, savanții au îndreptat oiștea în altă direcție, cercetând posibilitatea de a genera o personalitate „întunecată”. În consecință. Norman a fost alimentat cu imagini violente sau macabre. Ceea ce a făcut ca într-un un test impus în paralel lui Norman și unor inteligențe artificiale „normale”, în imaginile difuze unde acestea din urmă vedeau două persoane care stăteau alături, Norman să vadă un bărbat care se pregătește să sară pe fereastră. Unde „normalii” văd o vază cu flori, Norman vede un bărbat împușcat mortal. Unde „normalii” văd o persoană purtând o umbrelă, Norman vede un bărbat împușcat mortal în fața soției sale. O hecatombă care confirmă, din nou, că de la un anumit nivel în sus, orice creație este reflexia fidelă a creatorului său.

Până acum, instrumentele create de om nu aveau o viață proprie. Omenirea a cunoscut până acum trei revoluții industriale (precizez că aceasta este viziunea personală a autorului acestor rânduri). Scopul revoluțiilor industriale a fost de a aduce maxime beneficii omului în relația sa cu natura. Astfel, prima revoluție a interpus unealta între om și natură. Cea de-a doua a interpus mașina între om și unealtă. Cea de-a treia a interpus computerul între om și mașină.

În mod cu totul greșit și reducționist, se confundă revoluția industrială (industria fiind complexul de metode și tehnici prin care omul obține din mediu ceea ce are nevoie, chiar dacă folosește un simplu vârf de cremene) cu stadiul mașinist al dezvoltării industriale (adică, cu cea de-a doua revoluție industrială din sistemul autorului). Sunt considerate revoluții „industriale” doar schimbările din faza mașinistă a raporturilor umanității cu mediul înconjurător (aburul, electricitatea, informatica). În aceeași linie ideatică, se consideră că următoarea revoluție industrială se va întemeia pe inteligența artificială, care va ridica performanțele sistemului de producție al umanității pe „noi culmi”.

Dar „cazul Norman” ne arată foarte limpede că omenirea nu este pe cale de a reforma pur și simplu sistemul industrial. Pentru prima dată de când s-a ridicat pe două picioare, omul nu mai produce doar unelte, menite să-l slujească docil și necondiționat. El produce acum o altă umanitate, capabilă să învețe și să evolueze, capabilă să interacționeze cu făpturile organice în baza unui cod moral propriu, rod al educației primite și al experienței câștigate pe cont propriu. Pentru prima dată în scurta sa existență, umanitatea nu produce instrumente relativ simple, care preiau atributele de manualitate ale ființei umane, fiind utilizate în procese de producție repetitive și de mare masă. Noile entități, pe care nu le mai putem numi mașini, vor fi printre noi pentru a gândi, mai repede și mai corect, decât noi, să ne ajute în mod diferențiat, să ne îndrume sau chiar să ne conducă…

Sistemele de inteligență artificială apărute recent au o capacitate de procesare fenomenală și o memorie uluitoare. Algoritmul Alpha-Zero al Google a reușit, după o învățare de doar patru ore, să bată la șah un descendent al sistemului Deep Blue, care deja în1996 l-a snopit în bătaie pe campionul mondial Gari Kasparov. Se constată că inteligența artificială este utilă în transporturi (unde este conducător mai priceput decât omul), consiliere financiară, logistică, agricultură și… medicină (unde inteligențele artificiale de top sunt diagnosticieni, sau chirurgi, mai performanți decât cei mai bine pregătiți oameni).

Anxietatea omului în fața creației sale de vârf începe să crească. Inteligența artificială este o splendidă invenție omenească, dar apariția sa a bulversat însăși funcționarea societății omenești, care oricum de două secole încoace este supusă unui „șoc al viitorului” (Alvin Toffler). Presiunea este extremă, și oamenii încep să se teamă nu numai că locurile lor de muncă sunt amenințate de ultra-performantele sisteme înzestrate cu inteligență artificială, ci că acestea vor ajunge, prin uluitoarea lor putere cognitivă, prin inflexibilitatea aderării la principiile morale care le-au fost insuflate, să conducă această omenire încă prea supusă chemărilor cărnii și plăcerilor asociate acesteia.

Dacă aceste inteligențe artificiale vor ajunge să conducă, să sperăm că nici una dintre ele nu este de tipul „Norman”. După Attila, Gingis-Han, Hitler  sau Stalin, implacabilul, hiper-inteligentul și psihopatul  Norman ar provoca un prăpăd cu mult mai sângeros.

Loading...
Etichete
Comenteaza