Declaraţia de la Ploieşti

Declaraţia de la Ploieşti
Patronii vin şi pleacă, dragostea pentru “U” rămâne. 14 fete au depus mărturie la meciul cu Petrolul.

Ziariştii se ridică în picioare şi aplaudă. "Bravo, Clujul!", strigă jurnaliştii, obişnuiţi mai degrabă să remarce întâmplările sancţionate de Codul Bunelor Maniere. Scorul nu mai avea importanţă. Remiza a curmat speculaţiile în privinţa unui aranjament. Poate că Florian Walter va plimba Ursu până la Ploieşti, dar până atunci mai este ceva vreme. Mai avem timp să discutăm despre licenţă, despre datoriile clubului, despre norii ce ascund ziua de mâine. Clujul - "Oraşul Comoară" nu are resurse să salveze cea mai cunoscută vocală a urbei. A angajat logoped din Bucureşti, iar acesta, tracasat de încercările la care a fost supus, a dat în bâlbâială. Nu mai transmite un mesaj clar.

După o săptămână bogată în zvonuri şi demisii, Universitatea a ridicat capul din pământ. De undeva, din tribună, nişte voci cristaline îi strigau numele. Mercenar să fii şi tot nu puteai să le ignori. Nici camerele de televiziune nu le-au ratat, iar regizorul transmisiei de pe "Ilie Oană" a montat un microfon în apropiere să capteze cântecele şi scandările. "U" a fost încurajată de 14 fete la partida cu Petrolul. Arena "Lupilor Galbeni" mai suferea după episodul dement când un suporter prahovean a pătruns pe teren şi l-a lovit cu pumnul pe Galamaz. Ce o fi fost în sufletul fundaşului clujean când a revenit pe gazonul unde a suportat un şoc teribil?

Accesul pe stadion era permis doar femeilor şi copiilor sub 14 ani. Nici în aceste condiţii Universitatea nu a fost singură. Aceasta e bogăţia ei neperisabilă, nu îi cercetaţi bilanţul contabil. Totul a pornit de la o întrebare postată marţi seara de Lavinia Nap pe Facebook. S-au strâns rapid 14 fete. Una dintre voluntare a rămas acasă, fiindcă în microbuz au mai urcat doi şoferi şi doi băieţi grijulii. "Nu era prea plăcut să mergem singure. Dacă ne organizam mai repede, ne adunam mult mai multe", explică Lavinia. Drumul a trecut repede cu ajutorul cântecelor. Pe stadion, stewarzii şi jandarmii s-au purtat ca nişte cavaleri. "Se uitau la noi ca la nişte statui. A fost o experienţă de neuitat, oboseala nu a contat", se amuză Lavinia.

Finalul partidei le-a găsit exuberante şi răguşite. "Am luat vitamina C să-mi revin, am băut un ceai cald. Cu multe dintre fete ţin azi legătura doar pe mess, nu prea mai pot vorbi", povesteşte Lavinia, care a încurajat prima dată Universitatea la Alba Iulia, la un meci cu Oţelul, impulsionată de prietenul ei, membru în brigada "MADS". Atunci a scris şi primul editorial pe ucluj.ro. "Prin felul în care cântau suporterii, îmi dădeam seama că «U» nu e doar o vocală, aşa cum credeam. După acel meci în fiecare weekend îmi doream să fiu alături de echipă şi de galeria care cânta neîncetat, indiferent de rezultat". N-au contat nici orele pierdute, nici programul de lucru. S-a specializat în arta negocierii şi a schimbat turele în funcţie de orarul echipei.

După "Mitingul pentru o idee" şi ora de istorie predată pe "Ion Moina" la lumina lumânărilor, Universitatea Cluj uimeşte din nou. Uitaţi prognozele pesimiste. Cât timp galeria mai are voce, "U" nu-şi va pierde busola.

 

 

Loading...
Etichete
Comenteaza