No, amu-i bai!

No, amu-i bai!

A trecut aproape nebăgată în seamă și neinterpretată o lozincă afișată în primele rânduri ale manifestanților din diaspora, la mitingul din 10 august, și anume, „No, amu-i bai!”.

Cred că această lozincă prevestitoare sau avertizatoare i-a enervat cel mai mult pe guvernanții teleormăneni. Ea a fost stranie și amenințătoare pentru dragniști, cu o rezonanță și o fonetică istorico-culturală a lumii transilvănene deoarece ea alătura într-o acoladă multiseculară Răscoala de la Bobâlna, Răscoala lui Horea, insurgența lui Avram Iancu, lozinca definitiv eliberatoare a Revoluției de la Timișoara din 1989 și protestul din 10 august 2018.

Este o lozincă adâncă, generică în ceea ce privește etalarea strigătului disperat împotriva siluirii, a opresiunii, a nedreptății și abuzului, un strigăt la bai, adică la necaz. Acest mesaj-strigăt străpunge toate timpurile opresive din istoria lumii românești intracarpatice.

Este un timp și o lozincă a trezirilor, a limitelor depășite de aluviunile nedreptății și ale înmlăștinării țării de corupți, de abuzivi, de creaturi germinate din lumea marginalilor și analfabeților, din infecțiile remanente ale comunismului milițienesc și lumpenizat. Această lozincă este străbătută de acumulările răbdătoare de nemulțumiri și injustiție.

Diaspora întoarsă acasă într-un sui generis corp expediționar, în numele dreptății, al justiției, al adevărului și al demnității nicicând pierdute avertiza asupra abuzurilor purtătoare de ciumă roșie care sunt pe cale de a confisca țara în numele unei clici județene, de a sugruma România de către o circumscripție condusă în mod infracțional.

Din acest motiv, lozinca transmite o ridicare și o confruntare culturală între o geografie a libertății și justiției și una mărginită și siluită de corupție și analfabeți și tocmai de aceea foarte periculoasă. Este contrapusă o lume a muncii de acasă și de peste hotare, a eforturilor civilizatoare unei lumi a corupților, a șmecherilor, a mizicului circumstanțiat și a profitorilor din banul public.

Diasporenii originari din toată țara, veniți acasă, admirabilii bucureșteni #rezist-iști și cei care formează partea conștientă a nației din toate orașele țării care au protestat la 10 august au declarat război găștii impostoare și corupte care conduce țara. Manifestanții au demonstrat, începând cu 2017, că ei sunt România cu un acut sentiment al demnității și cu un spirit justițiar de neînvins.

Lozinca în exprimarea ei ardeleană „No, amu-i bai!” se asociază acestui spirit ce transmite radicalizarea luptei dintre guvernul confiscat de un ispravnic viclean de județ și țară. Baiul înseamnă necaz, exact ceea ce semnifică afirmația tulburătoare a lui Mihai Șora: „Am venit aici să fiu alături de nația mea, asta care suferă și vrea dreptate”.

Această lozincă înseamnă și ceva mai mult: neabandonarea noastră în necaz, în fatalitatea timpului necăjit, ci un avertisment că trebuie să ne ridicăm și să ne luptăm cu acel „bai”. Este o lozincă reverberantă și pe care cei avizați de la guvern ar trebui să o ia în seamă alături de toți lingăii și... „jândarii lor”.

P.S.: Este un răspuns de ultimă oră la declarația de război lansată de corigentul Tăriceanu.

Loading...
Etichete
Comenteaza