Ucraina este în an preelectoral, pentru prezidenţialele şi parlamentarele din 2019, care vor marca intrarea mai marelui nostru vecin de la nord şi est într-o nouă etapă a complicatei şi confuzei sale tranziţii.

Să vă fie rușine dacă gândul v-a sărit direct la eterna problemă, tipic umană să zicem, de care se izbesc umanii atunci când se pornesc în căutarea componentei proteice a fericirii. Nu, aici mă refer la mărimea umanității luată ca specie dominantă pe această unică planetă.

În Italia, asistăm la un moment cu adevărat istoric, crucial prin semnificaţiile societale şi consecinţele politice pe care le presupune. Este primul caz din grupul celor şase democraţii „fondatoare” ale blocului comunitar, cu relevanţă crescută în cadrul Uniunii Europene (60 de milioane de cetățeni), căzută sub o guvernare de esenţă antieuropeană, naţionalistă şi protecţionistă, care ameninţă să zguduie Zona Euro sau chiar viitorul Uniunii așa cum o știm astăzi.

În urmă cu doar 50 de ani, lumea „civilizată” trăia bucuria prosperității postbelice: după un număr de ani petrecuți cu guler alb sau cu guler albastru, ieșeai liniștit la pensie și te bucurai de toate deliciile existenței.