Exclusiv Ce așteaptă procurorii dosarului „10 august”

Ce așteaptă procurorii dosarului „10 august”

Lutul din picioarele procurorilor militari care caută adevărul juridic din dosarul „10 august” are o justificare inoportună, căci nu trăim într-un roman. Sunt sfâșiați între două tipuri de presiuni, ambele puternice, fiecare cu rațiunea și demonstrația utilității. Dar dacă doream manifestarea conflictului interior al intelectualului, mergeam la scriitorii interbelici și ne umpleam rapid de depresie, ca să o evităm pe asta postmodernistă. Și nu e timp.

În timp ce procurorii caută răspunsul la „ce a fost mai întâi, oul sau găina?” - sau pe românește: cine câștigă partida, PSDragnea sau #Rezist? – imaginea externă a țării se deteriorează cu fiecare minut. O oglindă pusă în fața României, santinelă a NATO/UE, arată un leu jigărit, mâncat de purici, care nu se poate decide între un ciolan gustos și o poză cu broccoli fiert.

Pentru ceilalți alegerea ar fi evidentă, deci imbecilitatea glorioasei feline pare de neînțeles. România are cărți extraordinare, are (sau avea?) un as în mânecă, dar o pune pe masă pe cea mai proastă: PSDragnea. 

Procurorii nu sunt roboți, au și ei inimă, iar dilema de a alege un judecător câștigător, istoria sau partidul, este covârșitoare. Dacă ar fi doar asta, aș putea înțelege. Dar în România te mănâncă anturajul. Dacă nu al tău, al vecinului.

Iar presiunile sunt îngrozitoare. De o parte partidul, care joacă la rupere cartea pensiilor și a salariilor, cumpărând tăcere, instituții, biserici – deci voturi. De cealaltă e adevărul pe care-l vede orice imbecil, dar nu-l poate demonstra. Dar ei, procurorii, pot.

La această oră știu totul. Cine a dat ordinul, cui, când, de ce. Au plângeri, acte medicale, înregistrări audio-video, există toate documentele Jandarmeriei, cu tot cu inadvertențele din ele, actele Prefecturii, Primăriei Capitalei. Există și mărturii care conduc la cel puțin o reținere, există și declarațiile care indică beneficiarul. Mai trebuie curajul.

Dar probabil procurorii doresc să știe cine va câștiga bătălia din PSD. Sau așteaptă să vadă cum se va tranșa bătălia financiară dintre Klaus Iohannis și Orlando Teodorovici, brațul fiscal al PSDragnea. Ce legătură are?

Are! Cu sistemul de apărare tuns cu peste 100 de milioane de lei, România va fi mult mai șubredă. Și nu deoarece Serviciul Român de Informații ar folosi banii la poliție politică – de asta se ocupă serviciul secret al Ministerului Administrației Internelor, se pare.

Ci pentru că un asemenea semnal în exterior, cu cel mai consistent serviciu partener al aliaților strategici pus în imposibilitatea de a-și îndeplini misiunile, ar putea induce sentimentul că România este irelevantă, impredictibilă, deci abandonabilă. Iar procurorii nu sunt proști.

Știu că, din cauza poziționării sale, România are doar două opțiuni: cu estul sau cu vestul. Un PSD puternic, cu un Dragnea imposibil de demolat de către colegi, nu poate fi ridiculizat nici la Bruxelles, nici în Washington DC, căci e legitim. Sau poate fi, dar fără consecințe. „Bărbații” PSD au obraz gros, nu-i interesează să învețe vals, le cântă Bădălău manele. Așadar un PSD întărit de un puci eșuat reprezintă pentru procurori o centură de siguranță.

Nu reprezintă și una de castitate. În fața istoriei vor fi arătați așa cum sunt: niște traficanți de iluzii – a justiției, a grandorii, a siguranței. Procurorii nu sunt nici mai răi, nici mai buni decât majoritatea românilor. Nu sunt ocoliți de mustrări de conștiință, de nesiguranța zilei de mâine, de angoasele carierei.

Dar spre deosebire de noi ceilalți, care așteptăm mântuirea prin iubire și căință, au un as în plus: ocazia să se umple de glorie. Iar gloria, cea frumoasă, deplină, nu cea a lui Rîmaru, îi poate pune pe pereții cabinetelor de istorie. Este alegerea lor: în manualul de istorie sau pe terenul de tenis din curtea lui Bădălău sau Dragnea, ascultând manele.

Loading...
Comenteaza