Oprește-te, Liviule!

Oprește-te, Liviule!

A fost odată un băiat din Gratia. Visa să devină jupân, citise “Tănase Scatiu” cu creionul chimic în gură. A început prin a fura o clădire, un utilaj, apoi un contract, apoi o sumedenie de contracte, a pus ochii pe județ.

A fost odată un băiat din Gratia. Visa să devină jupân, citise “Tănase Scatiu” cu creionul chimic în gură. A început prin a fura o clădire, un utilaj, apoi un contract, apoi o sumedenie de contracte, a pus ochii pe județ. În scurt timp i-a rămas județul mic, îl strângea al naibii, deci și-a lărgit orizontul. Cum să furi un partid, apoi o țară, să o topești ca să-ți faci ghiul, măi nenorocitule? Cum să ne tragi țara de sub picioare, să ne furi singura certitudine, ROMANIA? Dacă ne lași fără ancore, mai bine trage-ne un glonț în cap! 

Există o limită peste care nu te poți încumeta. Decât dacă ești Hitler. Sau Stalin. Sau Pol Pot. Sau Erdogan si Lukasenko la un loc. 

Ai trecut-o, și tu știi! Dacă mai ai o fărâmă de umanitate, dacă nu cumva intenționezi să îl confiști și pe Dumnezeu, ca să-ți cânte la chitară și să-ți spele șosetele de la sandale, cele de “prosop”, oprește-te! Ai o singură șansă de a fi considerat om: căința si smerenia. Salvează-te căindu-te, NU așa cum ai plănuit, adică smulgând ficații românilor de bună credință, precum vulturul pe ai lui Prometeu!

Oprește-te, Liviule, ....ridică-te Gheorghe, ridica-te Ioane! Pentru copilul din Victoriei si toti copiii acestei patrii sublime, ROMANIA!

Loading...
Comenteaza