Scroafa în copac

Scroafa în copac
| Foto: Faclia

M-am minunat mereu de această sintagmă, care totuși sugerează foarte plastic caraghioslâcul pe care îl etalează un personaj care nu este la locul lui. Luările de poziție ale (senatoru)lui Șerban Nicolae vin să aducă noi dimensiuni acestei infracțiuni logice.

Știam, fără echivoc, că nivelul intelectual al aleșilor noștri este foarte mare prieten cu genunchiul broaștei. Este suficient să urmărim prestația celor care ne conduc și ne reprezintă în acest moment pentru a înțelege acest trist adevăr. Colcăiala lor furibundă pentru evitarea consecințelor legale ale matrapazlâcurilor cu care și-au obținut rapida (și nemeritata) ascensiune socială este bine asezonată cu un mix manelistic de prețiozitate bombastică și de suficiență îngâmfată.

Aceste tare se reliefează izbitor atunci când, mânați de monumentala lor ignoranță, ei se pronunță asupra unor subiecte cu care, deși ar putea fi ghidați de simple cunoștințe obținute în liceu, ei sunt la fel de paraleli precum două linii care nu se întâlnesc niciodată. A rămas celebră în spațiul media „ancheta” jurnalistică printre membrii Parlamentului, în care distinșii aleși erau întrebați dacă au aflat că apa pe care o consumă bucureștenii conține  66% hidrogen. Mulți s-au arătat surprinși, iar unii chiar revoltați, dovedind că pentru ei banala formulă chimică a apei este un întunecat și profund mister…

Mult mai neplăcut este atunci când ei exprimă puncte de vedere asupra unor noțiuni despre care nu au decât informații vagi, situate mult deasupra nivelului la care se împleticește intelectul lor. Deja pomenitul Șerban Nicolae (nu-mi este rudă în niciun fel, nu aș îndura o astfel de rușine!) s-a manifestat în public apărând ideea referendumului pentru familia „tradițională”. Este de înțeles că cei de felul său sunt partizanii căilor „tradiționale”… doar mint tradițional, manipulează tradițional, complotează tradițional și fură tradițional, în moduri pe care străvechiul Hammurabi le incrimina deja acum 3800 de ani.

Poate că ieșirea publică ar fi fost reușită și nu ar fi șocat niciun spirit, dacă vajnicul senator s-ar fi limitat să apere familia tradițională, măcar la fel de bine precum tradiționalistul său șef de partid. Sau să-și afirme credința în divinitate, măcar la fel de apăsat ca acei aleși care jură pe Biblie că vor respecta principii și valori, pe care nu dau de fapt nicio ceapă degerată. Dar nu, scroafa trebuia neapărat să se suie în copac, arătând că unui intelect deficitar îi stă foarte bine fudulia. În consecință, numitul s-a simțit dator să atace teoria științifică cu argumente de talia lui Dorel șantieristul: „Eu nu cred într-o mare explozie inițială, fiindcă nimic nu poate ieși bun dintr-o explozie”.

Finețea sa intelectuală nu este cu nimic mai presus de interpretarea vulgară a zodiilor, conform căreia Peștii sunt alunecoși, Racii îndărătnici iar Fecioarele rușinoase… El și cei precum el nu s-au ostenit în niciun fel (imposibil, când sunt atâtea manele de savurat și la atâtea chefuri de participat!) să se informeze asupra teoriei Big Bang-ului, care este una dintre cele mai strălucitoare metafore ale științei moderne. Pornind de la expansiunea continuă și uniformă a Universului accesibil observațiilor noastre, această teorie parcurge drumul înapoi și spune că datele observaționale și experimentale sugerează un punct de plecare al acestei expansiuni, într-o singularitate de o densitate infinită, în care se aflau „împachetate” materia, spațiul, timpul.

După începerea expansiunii, putem vorbi despre spațiu, despre timp, despre neîncetata structurare și creștere a complexității materiei universale, care a pus păpădiile pe câmpuri și stelele pe cer. Și pe om între ele, care să-și închipuie totuși că e mai presus de toate acestea. Acest proces continuă și azi și despre al său final nu putem decât să facem supoziții.

Întrucât în aceste rânduri incriminez lipsa de cunoștințe și de pregătire a celor care nu se rușinează să vorbească în public, crezându-se politicieni, doresc să fac o declarație „politică”: trebuie să înțelegem o dată pentru totdeauna că omenirea a ieșit din etapa lui „Crede și nu cerceta” pentru a intra în etapa lui ”Cercetează și crede doar ce ai dovedit”. Lumea credinței este o lume imobilă, înghețată, care nu recunoaște schimbarea și evoluția. Lumea științei este un edificiu complex, în care geologia, paleontologia și cosmogonia (amintite cu titlu de exemplu) ne zugrăvesc tabloul marii evoluții a materiei universale.

Nu putem blama știința că nu are argumente și teorii irefutabile. Omenirea trăiește cu credințele religioase și cu religia instituționalizată de mii de ani, dar a devenit mai cunoscătoare doar prin strădania științei și a devenit mai morală doar prin presiunea legilor civile. Ce să mai credem despre aleșii noștri, care ne dovedesc, zi de zi, că habar nu au de cunoștințele științifice elementare și că-i doare fix în partea opusă de legile civile care sunt promotoarele moralității?

Din această perspectivă, buclucașul senator are întrucâtva dreptate: într-adevăr, uitându-te la ei, ajungi la concluzia că nimic bun nu poate ieși din Big Bang!

Loading...
Etichete
Comenteaza