Concluziile unui bucureștean get-beget după un an de Cluj. În 43 de puncte

Concluziile unui bucureștean get-beget după un an de Cluj. În 43  de puncte

Sociologul Barbu Mateescu trage linie după un an de Cluj şi scrie, în 43 de puncte mari şi late, ce ar spune cuiva care se gândește dacă să se mute în acest oraș. 

"Ce avem aici? Normalitatea despre care scriu românii plecați în Austria sau Danemarca sau Germania. În termeni mai clari, România la care visezi, europeană, prosperă, cu bun-simț și respect reciproc, unde se trăiește ca-n Vest și administrația e eficientă... există.

Eu prefer Clujul pentru că e sprințar și - atât conform cifrelor oficiale, cât și în practică - un oraș în care tinerii au o pondere mare. Însă normalitatea menționată mai sus este întâlnită, din câte am descoperit, de bucureștenii care s-au mutat cam oriunde în țară, dar în afara Vechiului Regat: Sibiu, Timișoara, Oradea.

Bonus pentru numeroasele momente când vei citi amuzat(ă) articole sau status-uri pe Facebook despre "cât de nasoală e România", "cât de nesimțiți și bădărani suntem noi, românii".

Și, din două click-uri, descoperi că autoarea/autorul locuiește în București, eventual născându-se în Vechiul Regat și apoi venind în București, și îți dai seama că ea/el crede că toată țara e la fel", îşi începe Mateescu textul publicat pe blogul personal sociollogica.blogspot.com. 

După un an de Cluj - observațiile unui bucureștean

1. Chiriile. "Sunt imense!" îți zic clujenii. E și o oarecare mândrie secretă aici ("Nu rezistă oricine în Cluj!")

2. Taxiurile. Dacă vii din București, vei percepe distanțele cu totul altfel decât oamenii locului și vei avea nevoie de taxiuri doar până înveți transportul în comun, iar apoi doar noaptea.

3. Încrederea și legea. 

4. "S-a stricat Ardealul, nu mai e ce-a fost". Auzi asta în special de la intelectualii mai vârstnici nenaționaliști. Pe cifre da, s-au pierdut un milion de sași și șvabi, migrațiile etnicilor maghiari au fost puternice. Nenorocirea este incontestabilă.

5. București. De la distanță o să ți se pară din ce în ce mai apăsat ca fiind o capcană și, ca să o zicem în termeni sobri, un oraș doar parțial europenizat. Sursele de stres sunt multiple, iar oamenii suferă în consecință.

6. Boc. Îl dăm Bucureștiului pentru 36 de miliarde de miliarde de euro.

7. Verde. Cluj are mai puține parcuri decât Bucureștiul, raportat la suprafață și populație, însă este foarte verde, în special anumite cartiere fiind pline de copaci. Efectul asupra stării de spirit este foarte pozitiv.

8. Chill. Transilvania, această Californie. De ce să te grăbești? De ce să te stresezi?

9. ... cu excepția momentelor când nu e chill. Adică e de muncă. Etica protestantă a lui Max Weber e la putere aici.

10. Nu întârzia. Ai fi singura persoană care o face.

11. Cuvântul dat e luat în serios. Asta înseamnă multe avantaje pentru tine ("uau, deci când omul ăla zicea că până poimâine îmi dă cartea, chiar era serios!"), dar și responsabilități evidente.

12. Transportul în comun este eficient, rapid și de încredere. Nimic special dacă ai vizitat deja un oraș din Occident. De exemplu, a avea panouri care să-ți arate câte minute mai sunt până la venirea următoarelor autobuze sau tramvaie, linie cu linie, e ceva normal și nu science-fiction.

13. Vremea. Extrem de schimbătoare. Două luni pe an poți ieși din casă fără să ai pe braț o geacă, o vestă sau un pulovăr.

14. Relațiile interetnice. Bune în special în rândul oamenilor tineri. Evident mai bune decât ce visează naționaliștii din Regat care, vorba cuiva pe care nu-l mai identific (scuze), au văzut un etnic maghiar ultima dată în alb-negru, pentru că așa se transmiteau în anii '80 la televizor ultimele meciuri în care a jucat Bölöni.

15. LBGTQ. În ciuda unor tam-tam-uri punctuale, orașul e probabil ceva mai puțin homofob decât media națională. În 2015 Transilvania (incluzând punctual aici și foarte conservatoarea zonă Crișana) era cea mai pro căsătorie între persoanele de același sex din cele trei regiuni istorice, nu cred că lucrurile s-au schimbat.

16. Aeroportul. Trebuie mărit, dacă se poate ieri. 

17. UBB (adică Universitatea Babeș-Bolyai). Everything is UBB and UBB is everything. Fără mediul universitar orașul ar fi unul trist și limitat. Subliniez în special existența multor profesori tineri și foarte tineri. UBB este atât de dinamică încât pare a nu fi de stat, ci o instituție tipic ardeleană, parte ONG și parte business consecvent.

18. Lentoarea ardeleană se vede în debitul verbal și cam în nimic altceva.

19. Accentul. Nu-l vei avea niciodată. Poți să începi însă prin *a* *rosti* *cuvintele* *clar*, *răspicat*, *până* *la* *capăt*, *fără* *să* *mănânci* *silabe*. Ceea ce în genere în viață n-are cum să-ți prindă rău, plus că mai și apuci să gândești oleacă.

20. Coolness: imens. Viața socială și artistică din Cluj este extrem de bogată, imposibil măcar să încerci să ții pasul cu tot ce se întâmplă.

21. Iarna. Deții ciorapi de lână sau suferi o moarte lentă și dureroasă.

22. Claxoane. Unul pe săptămână. Unul pe săptămână în tot orașul. Dacă ești atât de norocoasă/norocos încât să auzi respectivul claxon, tradiția locală este să-ți pui o dorință.

23. Politețe. Everywhere. Bună ziua-sărut mâna-mulțumesc-la revedere. Dacă nu ai chestia asta în sânge o dobândești ușor.

24. Hipermarketuri. Surprinzător de puține deocamdată. MegaImage e la începuturi dar crește geometric, Kaufland, Cora și Lidl domină, părerea despre Profi o țin deocamdată pentru mine.

25. Strada Piezișă nu doarme niciodată. Dacă strada asta ar fi o tipă, ar fi una cu părul verde, foc de inteligentă, neglijentă cu aspectul ei dar de un erotism puternic. So go visit.

26. Economia locală. WOW! Franzele clujene, gemuri și dulcețuri ardelenești, salamuri ungurești, ciocolată secuiască (End Ibo! - batonul de lapte cu cacao în foi de vafă reprezintă accesul la alt plan al existenței), farmacii Richter, Câmpul Pâinii/Caromar (dacă te-ai prins de aluzia istorică bravo), Moldovan/Sânnicoara, Panemar: un vocabular de brand-uri cu care te vei familiariza tare repede. Cam totul e mai bun sau gustos decât ce se găsește în București, comparativ.

27. În genere porțiile de cartofi prăjiți sunt duble în Cluj față de București (fără ca prețul să fie două ori mai mare). Nici eu nu înțeleg de ce.

28. Erori de dezvoltare: Florești și (în remediere) Bună Ziua. Studiază cu grijă unde și de ce vrei să te muți.

29. Hard Club. Rock super, 5 lei draft-ul, merită ascensiunea.


30. Cutremur. N-avem.

31. Țânțari. N-avem.

32. Gabriela Firea. N-avem.

33. Manele date la maxim joia la două noaptea în mijlocul cartierului. Desigur că nu.

34. Pata Rât. Avem! Tot orașul așteaptă cu nerăbdare momentul când o să apară un Godzilla de acolo.

35. Untold. Menționat de clujeni cel mai des în propoziția: "Și, tu unde pleci din oraș de Untold?"

36. PSD. Există undeva departe, precum acea telenovelă nesfârșită la care știi că se uită o verișoară a mătușii tale dar al cărui nume mereu îl încurci (al telenovelei, nu al verișoarei).

37. Administrație. Bună, rapidă, eficientă, la standarde vestice, inclusiv la instituții ale statului (teoretic naționale) care au sucursale/filiale aici. Ți se va face dor de cozile imense din București, de aparatele de bonuri de ordine care nu merg, de ghișeele la care trebuie să te apleci (în Cluj se stă pe scaun, față în față), de îmbrânceli, de "huo, eu eram la coadă înaintea lu' domnu' ", de momentele când descoperi că lista de documente de pe site nu este aceeași cu cea necesară la ghișeu, de funcționarii acri și supărați, care se răstesc la tine ca la o servitoare de secol 17...

38. Centrul. Am ales o poză nițel mai obosită, de toamnă târzie, pentru că Biserica Sf. Mihail e de obicei fotografiată ca și când ar fi ruptă de oraș. Dimpotrivă.

39. Aerul. În practică nimic senzațional. Evident că mai bun decât în București, dar asta nu-i de mirare.

40. Rezerva față de regățeni. Mai mică decât ai crede. Peste 50% din locuitorii Cluj-ului nu s-au născut aici - orașul este din acest punct de vedere extrem de cosmopolit.


41. Există câteva lucruri care nu funcționează în Cluj. Poate să pară o ironie sau o glumă ce scriu în continuare, dar acele lucruri sunt la fel de anormale statistic precum lucrurile care funcționează în București.

42. În loc de concluzie finală: este ciudat dar foarte îmbucurător să faci parte dintr-un succes. În Regat mai există în sensul ăsta Halep și, pentru unii, tururi doi de prezidențiale odată la cinci ani. În rest totul e un gri amar și întârzierea zi cu zi a unei migrații inevitabile spre un loc de muncă mai bine plătit sau la care să fii respectată/respectat, spre o țară în care să poți să te împlinești personal și/sau familial și/sau profesional, spre un loc unde să te simți bine. Vibrația în nord-vest și vest este cu totul alta, lucrurile sunt deja așezate pe drumul corect.

Sociologul Barbu Mateescu a făcut o mutare care i-a luat prin surprindere pe mulți dintre cei care îl cunosc. A plecat din București, locul care oferă atâtea oportunități, pentru a se stabili la Cluj. Se întâmpla în toamna lui 2017. Despre motivele sale AICI! 

Loading...
Comenteaza