Cât costă un an în jurul lumii, cu maşina. Un clujean porneşte în primăvară VIDEO

Cât costă un an în jurul lumii, cu maşina. Un clujean porneşte în primăvară VIDEO
Ioan Pogăcean îşi vinde maşinile, mai face rost de bani din sponsorizări şi îşi face cadoul vieţii pentru un împătimit de off road: face înconjurul pământului, pe patru roţi. Singur.

Inginer de electro. Deloc excentric. Barbă grizonată şi un accent de Cluj „old school". Are o firmă ce se ocupă cu prelucrări mecanice. Membru fondator al clubului Transylvania Off Road. În primăvară a făcut 13.000 km în Maroc. Acum vrea să facă 100.000 km pe toate continentele, în jurul globului. Cu maşina. Vrea să pornească peste fix 173 de zile şi să stea un an. Pe unde, cât îl costă, de unde bani, de unde curaj, de ce se teme?

De unde a venit „calul verde de pe perete"

De fapt, mă gândesc de multă vreme la ideea asta, dar excursia pe care am făcut-o în primăvară, după ce am contabilizat cum a decurs, cum am făcut 13.000 km într-o lună, m-am decis. Adică dacă am făcut 13.000 km într-o lună, în care în mare parte am stat, la un calcul sumar, înconjorul pământului ar fi de cam 100.000 km, deci mi-ar lua, cu totul, cam un an. E realizabil şi mai e şi tentaţia de a face ceva deosebit.

Către vest ori către est?

Iniţial am vrut să mă pornesc către est, dar asta însemna să trec peste Strâmtoarea Bering (între Rusia şi Alaska, SUA - n. red.). Nu am găsit o variantă pe care să fiu sigur că pot să trec peste Strâmtoarea Bering, iar asta înseamnă că nu pot ajunge în continentul american pe acolo. Mai era o variantă să mă duc din Rusia în Japonia şi apoi în Australia, în fine, să ajung în cât mai multe continente, mai puţin în cel de gheaţă, unde nu prea sunt drumuri. Dar asta este: peste Strâmtoarea Bering nu există, nici în partea rusească, nici în cea americană, puncte vamale care să îţi permită să ieşi şi să intri legal dintr-o ţară în alta. Îţi trebuie o ştampilă pe un paşaport. Apoi, din punct de vedere practic, nu prea sunt nave care să te ducă peste Strâmtoare. Ar fi vreo câteva zeci de kilometri, iar la mijloc sunt două insule: Diomede Mare şi Diomede Mic. Şi între ele e graniţa ruso-americană. Deci un vas rus te-ar putea duce până pe Diomede Mare, care e a lor, iar de acolo mai ai două mile până pe Diomede mic. Dar nu poţi face formalităţile vamale. Sigur, te gândeşti că acolo, în Strâmtoarea Bering e OK să mergi, că sunt foarte apropiate continentele, că ar fi şi o variantă să o iei iarna mai prin nord, să treci pe gheaţă, însă nu prea poţi să ştii cum îngheaţă sloiurile pe acolo, fiind şi curenţi puternici şi dacă poţi să treci cu maşina. Aşa că am ales varianta cu plecare spre vest şi întoarcere prin est.

Cum arată traseul

E frumos, pe drumuri normale, până în Germania, unde îmbarc maşina pe un vapor, într-un container şi va fi dusă până într-un port de pe coasta de est a SUA. De acolo vreau să o iau pe continent în sus, cât mai la nord, prin nordul Canadei până în Alaska, apoi pe traseul Panamerican, până în America de Sud, până în capăt, până unde se poate merge. Ideea e să ating cât mai multe puncte extreme de pe fiecare continent, până unde se poate ajunge. Însă vreau să mă opresc să şi văd câteva lucruri, pentru că nu ajung în fiecare după-amiază pe acolo.

La 10 ani, cu Kalaşnikovul la gât. Africa

Din Patagonia vin înspre Brazilia, prin Uruguay şi Argentina, unde am nişte prieteni, iar din Brazilia să mă îmbarc - în varianta A, de acum, până la Casablanca. Dacă se va putea, voi găsi o rută pe coasta de vest a Africii, prin toate ţările de acolo, până în Africa de Sud. Însă sunt câteva ţări cu probleme pe acolo, iar până în toamna viitoare, când îmi programez să ajung pe acolo, se mai pot schimba multe. Am văzut ceva documentar zilele trecute, din Sierra Leone, cu copii de 10 ani cu Kalaşnikovul la gât. Orice minte normală îţi spune să nu o iei pe acolo. Am o echipă de PR care se ocupă de toate astea şi care o să updateze traseul. Dar am şi un plan B şi un plan C. Un plan B ar fi prin Egipt şi să cobor pe acolo, prin partea estică Africii, până în Africa de Sud. În partea de sud a Africii vreau să fac un tur, să vizitez parcurile naţionale de acolo. Vreau neapărat să ajung în Kenia. Planul C era să ajung direct din Brazilia într-un port din Africa de Sud şi şi să fac toată partea de sud a continentului, care este mai sigură. Acum tot strâng informaţii.

De ce sunt habotnici australienii

Din Africa vreau să mă îmbarc pentru Australia. Acolo vreau să fac Outback-ul (zona aridă, deşertică a Australiei - n. red.). Am găsit, de principiu, legătură din Africa de Sud în Sydney ori în Brisbane. Până când vine containerul cu maşina- face două, trei săptămâni- eu îmi voi găsi ceva de făcut pe o coastă ori pe alta a Australiei. Din câte am înţeles, în Australia e cel mai complicat cu transportul maşinii, pentru că ei sunt extrem, extrem de stricţi în legătură cu contaminarea. Maşina trebuie să fie extrem de curată ca să te lase să intri în Australia cu ea.

La festivaluri prin Japonia

După Australia ar trebui să urc în Japonia. Am găsit deja legătură între aceste ţări. Japonia vreau să o fac toată, de la sud la nord. Acolo, pe când voi ajunge, cred că pot prinde ceva festivaluri, cum ar fi cel al vişinei. Toată planificarea aceasta ţine cont de anotimpuri. Direcţia aceasta, spre vest, am studiat-o şi din acest punct de vedere, al anotimpurilor. Ideea a fost să evit iernile în zonele extreme şi într-o emisferă, şi în cealaltă.

Rusia - Kazahstan - Cluj. În primăvara lui 2015

După Japonia, mă îmbarc spre Vladivostok. În gândurile mele bune, aş merge întâi spre est, până într-un oraş din estul extrem, unde am găsit că este drum. Mă voi duce până unde pot, pe orice fel de drum, de orice categorie, că de aia mă duc cu maşină de teren. Apoi din Rusia mă pornesc către casă. Vreau să trec prin Kazahstan pe drumul de întoarcere. Acolo am mai vrut să mergem cu băieţii de la clubul de off road, dar s-au speriat că le-au povestit ceva şoferi de camioane că trebuie să stai câte două-trei zile pe la graniţe.

Cât costă anul în jurul lumii

La partea de bani e simplu: o cheltuială minimală la toată treaba asta duce undeva la 40.000 de euro. Şi minimal înseamnă traversări cu vapoarele, avioanele, combustibil, schimburi de ulei şi consumabile, mâncare şi, pe ici, pe colo, în locuri foarte puţine - dormit, în condiţii de camping. În rest, dorm în maşină, pe care o pregătesc cu loc de dormit, îmi fac şi o instalaţie de făcut duş acolo unde se poate face duş. Adică un rezervor care va fi în maşină, în care circulă apa adin motor, cu un compresor care bagă aer în el şi imi iese apa pe partea cealaltă. Iar pe partea laterală a maşinii imi fac o cabină de aceea cu pânză, ca la baie. Vreau să fiu complet independent. O să am un frigider mic în maşină, în care o să am ceva de mâncare. Înăuntru o să am toate cele minimale. Am un loc şi jumătate de dormit, aparat de gătit mic, gen Primus, să pot să fac un ceai şi să încălzesc câte ceva. Sigur că o să iau legătura cu o mulţime de cluburi de off road.

De unde banii

Jumătate din aceşti 40.000 de euro vreau să îi fac din vânzarea maşinilor pe care le am. Am destule maşini pe care, la un preţ real de vânzare, să scot jumătate sau mai mult din suma necesară. Restul ar trebui să vină din sponsorizare, iar dacă nu, din firmă. Aş vrea să vină din sponsorizări chiar peste ce pun eu. Vrem să dăm şi o dimensiune umanitară la toată acestă treabă. În scopul acesta, am luat legătura cu diverse organisme, printre care UNICEF, de exemplu. De la ei aşteptăm un răspuns ca să ne indice proiectul în care să ne implicăm. Surplusul de bani care sperăm să vină din sponsorizări vor fi donaţi către UNICEF pentru un proiect pe care îl au în derulare. De aceea sperăm să avem un surplus de sponsorizări. Aceste sponsorizări vor merge pe clubul de off road, acolo facem un cont la care sponsorii vor avea acces să vadă cum se cheltuie fiecare bănuţ, transparent.

Merge singur?

Da. Singur mă duc. Am, pe anumite bucăţi, doritori care vor să vină cu mine. Colegi de club de aici, am pe America de Nord, pe America de Sud, care vor să vină în concediu, îşi închiriază o maşină şi vin o bucată de drum cu mine. Dar, în general, open, e deschisă toată această căălătorie: cine vrea şi are posibilităţi, poate să vină cu mine. Dar nu în maşina mea: eu mi-o fac de o singură persoană.

Pregătirea maşinii

Maşina este un Mercedes G Classe, varianta militară, se cheamă Steyer Puch, este o maşină de teren care este acum în stadiul de pregătire. Este născută de fabrică cu un motor de 70 cp, care putere, în 1980, când a fost făcută era foarte mică. Acum este îngrozitor de mică. Sigur, are reductoare şi merge. E făcută să meargă un milion de kilometri. Ideea e nu să mergi cu viteză mare. Nu de la asta am pornit, ci să îţi dea o senzaţie de confort. Dacă ai de făcut o depăşire, să o poţi face. Dar la 70 cp şi aproape trei tone cât va cântări maşina când va fi echipată, merge înfiorător de încet. Aşa că am decis că o concesie de siguranţă, pentru a ajunge la capătul acestei călătorii este schimbarea motorului. Aşa că am luat o altă maşină, tot un Mercedes, ca să rămân unitar şi din considerente de service, un Mercedes C Classe, de 150 cp, tot Diesel, şi care se potriveşte la această maşină. La 150 cp, poţi să zică că maşina se mai mişcă cumva. Este deja montat pe maşina cu care voi pleca. Mai avem de lucru la partea electrică, dar cred că în două săptămâni maşina va fi gata, pentru ca să pot să o testez pe aici. E o variantă destul de sigură. Ea are făcuţi 167.000 km şi e făcută pentru vreo 500.000 km. Aşa zice dealerul de la care am cumpărat-o, în Germania, acum două săptămâni. Am adus-o doar pentru motor. Şi mai e un considerent: cel al consumului de carburant. Varianta pe benzină ia undeva la 18 litri/100 km. La 100.000 km contează orice litru un plus la sută. Eu sper ca cu acest motor să meargă undeva la 10-12 l/100 km.

Chestiuni de securitate

Prima chestiune de minimă securitate este că am trecut de la maşina cu prelată la cea cu tablă, să nu pară tuturor că pot intra înăuntru pe orice laterală a maşinii. Apoi sunt chestiunile de bază pe care le voi face: înştiinţez ambasadele noastre din ţările prin care trec. Din punctul de vedere al sănătăţii, îmi voi face toate vaccinurile necesare. O firmă mă sponsorizează cu aparatura pentru satelit, trebuie să îi pun un SIM şi pe site-ul meu o să apară locul unde, sper să nu fie aşa, aş putea fi răpit. Ideea e că se va şti, în orice moment, unde sunt. Mai sunt chestiuni de siguranţă: să nu mergi noaptea în ţări în care ştii că sunt riscuri. Încerc să nu mă expun, iar în ţări de prin Africa să mă lipesc de câte un convoi, o caravană, în ideea de a fi mai mult decât o maşină. Coasta de vest africană este foarte circulată în acest sens. Circulaţia se face în convoaie, care au maşină militarizată în faţă. Sigur că am în vedere să mă lipesc de aşa ceva.

 

Loading...
Comenteaza