Omul care a desenat cartierele comuniste ale Clujului VIDEO

Omul care a desenat cartierele comuniste ale Clujului VIDEO
Dacă vă plimbaţi prin Zorilor, locuiţi în Mănăştur sau munciţi în Mărăşti, nu ştiţi, poate, că mare parte din arhitectura acestor cartiere uriaşe a fost desenată de o singură persoană. Arhitectul urbanist Emanoil Tudose vorbeşte acum, la un sfert de secol de la Revoluţie, despre eşecurile şi problemele industrializării, cartiere întregi se ridicau în cel mult trei ani.

Emanoil Tudose a desenat mare parte din cartierul Mănăştur, înterg cartierul Zorilor şi jumătate din cartierul Mărăşti. "Una era pe planşă, alta în realitate", spune el. Din cauza munţilor de avize necesari pentru construcţia de blocuri, dar şi a legilor care cereau mii de apartamente pe kilometri pătrat, arhitecţii jalonau printre reguli. O tuşă mai groasă pe planşă economisea doi metri liniari de spaţiu verde, de exemplu.

Cartierul Zorilor a fost ridicat în mai puţin de trei ani, Mănăşturul la fel. A fost un efort imens, cu mii de muncitori pe zeci de şantiere deschise simultan. De ce această grabă? "Era o problemă de ocupare a forţei de muncă", spune Tudose. "Dacă ştiţi povestea autostrăzilor lui Hitler, a fost acelaşi lucru. Aduşi la oraş, oamenilor trebuia să li se dea de lucru. Cel mai uşor era în construcţii, nu trebuia multă calificare".

Tudose explică situaţia "îndesirilor", cum sunt numite proiectele prin care un ansamblu imobiliar era gândit iniţial cu un număr de unităţi locative, care se dublau sau chiar se triplau, "din pix". "Pe Mehedinţi, în Mănăştur, iniţial era câte o scară, acum sunt două", explică el. "Îndesirile s-au făcut scoţând amplasamentele de dotări, că erau grădiniţe sau parcări. Atunci realitatea era de o maşină la 10 apartamente, trebuia un loc de parcare la 10 apartamente. Zorilor Nord, cel care are piaţa, e singurul gândit cu un loc de parcare pentru fiecare apartament, plus o sumă de parcaje pentru musafiri. Garajele s-au transformat, acum sunt orice altceva".

"Zorilor s-a făcut aşa cum s-a proiectat, mai puţin sistematizarea verticală a terenului", adaugă el. "Atunci apăruse o lege, cu economisirea dramatică a motorinei. Constructorii nu aveau destulă motorină şi nu au îndepărtat pământul din excavaţii. Au salvat garajele, dar acum la majoritatea blocurilor din Zorilor e o umplutură la intrare, trebuie să cobori ca să intri în bloc", spune Tudose despre cel mai nou cartier comunist al Clujului. "E o poveste celebră în Zorilor Sud, vizavi de Spitalul de Recuperare. E un magazin, acolo era un izvor extrem de important, pe care în proiectul iniţial l-am captat, prelucrat, urma să fie o fântână cu cascade şi lacuri. Asta era în proiect. Era o zonă liberă, fără blocuri, dar constructorii au pus peste izvor mii de camioane cu pământ. Au îngropat izvorul sub pământ. De aceea după mulţi ani spitalul de recuperare avea probleme, apa şi-a găsit până la urmă un loc".

Emanoil Tudose spune că ultimele avize înainte de lucrări se dădeau în Capitală: "Când ajungeam la Bucureşti era sfârşitul lumii. Avizarea dura, era bestială. Toţi se simţeau datori să-şi spună punctul de vedere. Erau orgolioşi şi credeau că sunt puşi acolo nu să verifice corectitudinea, ci să spună că ei ar fi făcut altfel".

Tudose despre cel mai mare bloc din Cluj-Napoca, "Zidul chinezesc" din Mărăşti:

De ce trebuia să fie atât de lung? "Aşa era legea, pe vremea lui Ceauşescu", spune Tudose. "Construirea cartierului Mărăşti a picat exact pe anul apariţiei legii. Mănăştur, Grigorescu şi Gheorgheni au apărut înainte de emiterea acestei legi. Există o explicaţie financiar-politică simplă: numărul de apartamente pe suprafaţă creşte. Aşa se gândea. Pe fiecare hectar de teren era un număr minim de apartamente, şi verificau totul. La zona Mărăşti am încercat să trişez o distanţă maximă între blocuri, 15 metri, am desenat liniile pentru conturul blocurilor mai groase, să câştig doi metri. Am crezut că mă omoară. Dar în schimb am obţinut trotuare absolut generoase. E unul dintre bulevardele în regulă ale Clujului".

"Blocul din Mărăşti a fost muncit extraordinar de mult - la ideea de a-i disimula lungimea am lucrat cel mai mult. Am făcut cubuleţe din ipsos, pe care le-am tot combinat, făceam fotografii. Puneam o oglindă jos, pozam în oglindă să văd cum se reflectă, puneam altă secţine, puneam un etaj în sus, altul în jos".

Tudose a pus mâna şi a îndesit un cartier, chiar unul premiat, cu mâna sa, în Mănăştur. Arhitectul explică: "La o zi după ce am primit premiul pentru Mănăştur, mă cheamă directorul. Eram foarte mândru, mă gândeam că mă cheamă să mă felicite. Dar când colo, mi-a spus că o sumă de judeţe din ţară nu şi-au făcut planul, şi în întrecerea socialistă e o disponibilitate de 4000 de apartamente. Dacă le găsm amplasament, suntem oameni făcuţi. I-am zis că într-o lună-l fac. Dar avea nevoie mai repede. I-am zis că trei săptămâni, dacă nu dorm nişte nopţi. "Nu e bine, nu se poate". Soluţia a fost să îndesim un cartier. Dar care? Exact cel pentru care primisem premiul. I-am spus că nu se poate, am primit premiu pentru el. M-a felicitat, dar nici nu ştia de premiu.

"Acolo trebuie să mai punem minim 2000 de apartamente".

"Nu se poate".

"Gândeşte-te până dimineaţă".

La 8 dimineaţa m-am dus la el şi i-am spus că nu se poate.

"Băi Tudose. Nu se poate, nu se poate. Trimite-mi un tehnician de la atelierul de sistematizare".

"De ce?"

"Îi dau lui să facă proiectul".

Tudose îl întreabă pe reporter: "Dumneavoastră ce aţi fi făcut în locul meu?". În sistemul comunist demisia nu era o soluţie. "Nu-ţi puteai da demisia. Nu te puteai angaja în altă parte, nici vorbă, decât muncitor necalificat. Decât muncitor zilier. Nu exista alt loc de muncă. Era institutul de proiectare judeţean, şi cu asta basta. Nici vorbă să te mai angajeze cineva. Când aveai şi nevastă şi copil, te gândeai de şapte ori. Mi-am îndesit propriul proiect, pentru care primisem premiul".

Tudose despre calitatea îndoielnică a construcţiilor din blocurile comuniste:

"La Cluj s-a întâmplat una dintre cele mai dure poveşti, unde pot fi acuzaţi cei care au dirijat toată povestea asta. Din cauză că era întrecerea socialistă şi Clujul câştiga premii după premii, judeţele din jur, mai ales cele unde se producea polistiren şi vată minerală, au dat Clujului doar norma pentru numărul de apartamente decis iniţial. Din cauza aceasta, la Cluj sunt mii şi mii de blocuri prost izolate termic. S-a ajuns ca în poligonul de prefabricate se turna placa de beton, dar se punea ici-colo dintr-o placă de vată minerală, să spună că au pus, dar de fapt era beton curat.

Din acest motiv, multe dintre locuinţele construite în sudul zonei Aurel Vlaicu, pe strada Dunării, câteva sute de apartamente au stat nelocuite luni întregi, în 1990. "Acolo au stat goale, nevrute de nimeni, sute de apartamente. Toate locuinţele de la parter şi etajul 4 au stat goale. Nu le voia nimeni, pentru că erau mai proaste.

Proiectele desenate de Emanoil Tudose:

Mănăştur sub Făget
Mănăştur Mehedinţi
cimitirul Zorilor
Zorilor
Calea Turzii - 4 benzi de circulaţie
PUZ Calea Turzii
Primul PUZ în cartierul Bună Ziua
ştrandul Sun
Grădini Mănăştur Vest
Parcul Central
Campusul Universitar din Mărăşti
Amenajare Someşul Mic
Anatole France
Piaţa Cipariu
bulevardul Nicolae Titulescu
Aurel Vlaicu
piaţa Mărăşti
parcurile Cetăţuia şi Hoia
Parcul Tetarom I
Între Lacuri

 

(Articol publicat iniţal în 2013, autor Mihai Prodan)

Loading...
Comenteaza