Finalizarea fuziunii poate însemna începutul ruperii „marelui” PNL

Finalizarea fuziunii poate însemna începutul ruperii „marelui” PNL
A fi performer administrativ şi electoral nu echivalează întotdeauna cu a fi un bun strateg politic. A demonstrat-o secretarul general al PNL, primarul Oradei, Ilie Bolojan.

Performanţele administrative indiscutabile (tot mai mulţi clujeni privesc cu admiraţie amestecată cu invidie spre Oradea) i-au adus, firesc, performanţe electorale. Or, în orice partid politic sănătos la cap, puterea cuvântului unui membru este, sau ar trebui să fie, direct proporţională cu performanţa sa electorală. Există, însă, zone ale deciziei politice în care ar trebui să prevaleze criteriul competenţei. Şi poate cel mai important domeniu e cel al strategiei politice.

Pentru performanţele sale de la Oradea, Bolojan a fost recompensat cu funcţia de secretar general al PNL şi numit şef al campaniei electorale, la nivel naţional, a partidului la alegerile locale. În această ultimă calitate performanţa a fost discutabilă, dar nu e mai puţin adevărat că la fel de discutabilă a fost decizia de a pune să se ocupe de strategia naţională a partidului o persoană care avea de dus, în primul rând, propria sa campanie electorală la Oradea. Revenind la funcţia de secretar general, ocupantul ei este cel care conduce efectiv partidul din punct de vedere organizatoric, funcţional.

Preşedintele e cel care ia decizia strategică, iar secretarul general e cel care are grijă ca aceasta să fie pusă cât mai fidel în practică. Secretarul general e executantul, braţul robotizat, care execută mişcările comandate de unitatea centrală gânditoare (fie ea umană sau artificială).

Exemplul perfect de secretar general a fost Vasile Blaga, cel care continuă să demonstreze zi de zi în fruntea PNL, că nu poate depăşi nivelul de „căprar", cum i-a spus Băsescu. El e mai mult cu executatul şi mai puţin cu gânditul. Iar asta se vede ori de câte ori apare public alături de Alina Gorghiu, când, după ce prima transmite mesajul important, se bagă şi el în seamă, debitând două banalităţi şi trei platitudini, doar pentru a arăta că există şi el pe-acolo.

Acesta este rolul care i-a fost rezervat, în acest moment, lui Bolojan în PNL. Numai că, personaj pe cât de performant ca primar, pe atât de orgolios, Bolojan a simţit nevoia să-şi depăşească limitele de competenţă şi să propună strategii politice.

„Cred că la nivel naţional o formă de preşedinţie unică pe care am putea-o stabili în perioada următoare până la alegerile parlamentare ar fi un semnal de acţiune unitară a PNL şi de încheiere practic a fuziunii dintre cele două partide. Formula asta de copreşedinţie, care, orice s-ar spune, nu s-a dovedit că performează din punct de vedere politic şi a menţinut mulţi oameni cu privirea întoarsă către fostele partide de unde au provenit. Asta este un mare câştig, preşedinţia unică", a spus primarul de pe Criş.

Din modul în care îşi justifică opinia, prin „semnal de acţiune unitară a PNL", se vede clar că noul „căprar" al PNL n-a gândit-o decât în termeni electorali, nicidecum în cheie strategică, pentru că, dacă ar fi făcut-o în acest fel, nu mă îndoiesc că ar fi intuit şi riscul enorm pe care l-ar presupune un asemenea gest politic în prag de alegeri parlamentare, în care deja liberalii pornesc cu handicap şi cu riscul imens de a-i servi lui Klaus Ioahnnis un mandat întreg la Cotroceni fără un guvern „al său".

Aşa-zisa finalizare a fuziunii în teritoriu a putut fi forţată în acest moment, după „locale" existând o valoare măsurabilă în raport cu care să se stabilească provenienţa preşedintelui unic de filială (PDL sau vechiul PNL), provenienţa primarului, a primarului municipiului-reşedinţă de judeţ sau a majorităţii primarilor.

Şi nici măcar acest criteriu relativ obiectiv nu a fost suficient pentru a atenua răbufnirile de orgoliu, iar cel mai răsunător exemplu a fost demisia Andreei Paul din funcţia de prim-vicepreşedinte al partidului. La Cluj, deşi Marius Nicoară practic nu mai avea loc de întors, există destui vechi liberali care îl acuză de trădare spunând că şi-ar fi abandonat complet vechii colegi în braţele PDL-iştilor. Şi aici nivelul tensiunilor e destul de limitat şi ţinut perfect sub control. Dar există suficiente judeţe în care lucrurile sunt departe de a fi la fel de calme.

Or perdanţii, indiferent cărei tabere aparţin, înghit, deocamdată, găluşca la gândul că acolo, la Bucureşti, în fruntea partidului, există încă un co-preşedinte de-al lor, care nu le va permite celorlalţi să-şi facă de cap şi la care, la o adică, pot merge cu jalba-n proţap.

Or, dacă nici ăla n-ar mai exista, cum s-ar mai putea duce un liberal să se plângă la Blaga că, să zicem, în Cluj vechii pedelişti şi-au împărţit toate funcţiile între ei sau, invers, cum ar merge un fost PDL-ist din Alba cu o jalbă similară în proţap la Alina Gorghiu? Surse invocate de mediafax, spuneau că o variantă luată în calcul ar fi Gorghiu preşedinte unic şi Blaga preşedinte executiv soluţie respinsă de „buldog" pe motiv că „partidul (a se citi aripa PDL - n. red.) s-ar răscula". Categoric şi reciproca ar fi valabilă.

Indiscutabil, dacă vrei cu adevărat să fii (şi nu doar demonstrativ) un partid unic şi unit, la un moment dat va trebui să tai şi ultima frânghie de care se mai agaţă orgoliile de „pedelist" sau „vechi liberal". Numai că riscurile unei asemenea operaţii există, nu sunt deloc minore şi cu atât mai puţin acceptabile înaintea unui scrutin electoral aproape capital pentru succesul sau eşecul proiectului „marelui PNL".

În prag de alegeri se strâng rândurile şi în nici un caz nu se adapă potenţiale nemulţumiri, mai cu seamă când de-a stânga şi de-a dreapta abia aşteaptă dezertori liberali sau pedelişti hămesitele ALDE (aşa antijustiţie cum e el), respectiv PMP (care tocmai a ronţăit zgârciul UNPR).

Nu altfel gândesc liderii locali ai liberalilor. Conducătorulo de facto al vechilor liberali, msenatorul Marius Nicoară e tranşant. „După alegeri! Înainte e riscant, pentru că se împarte partidul în două şi rămân urme, n-are nici un sens", a spus Nicoară.

Rămas unic preşedinte al PNL Cluj, eurodeputatul Daniel Buda e mai reţinut, dar nici el nu pare a agrea asumarea unui asemenea risc înainte de alegerile parlamentare. „Nu mă pronunţ până nu se fac evaluările necesare, pentru că nu ţine de păreri personale. Performanţa electorală se obţine în teritoriu şi nu ţine de numărul de preşedinţi de la Bucureşti.

Noi, la Cluj, am avut performanţe electorale şi cu un preşedinte şi cu doi, pentru noi e irelevant acest lucru. Nici n-ar trebui discutat în spaţiul public. Ca opinie personală, cred că ar trebui să intrăm în logica desemnării candidaţilor pentru alegerile parlamentare, să pregătimn programul politic, să pregătim campania electorală din toamnă", a declarat Buda.

Analistul politic Răzvan Prișcă a analizat, la cererea ZIUA de CLUJ, situația de la vârful PNL: "Conducerea unicefală este fundamentală pentru realizarea de facto a fuziunii dintre PNL și PDL. Faptul că la nivelul unora dintre județe s-a reușit să se convină asupra unui președinte unic a ajutat foarte mult în alegerile din 5 iunie, unde organizațiile locale unificate au funcționat compact, sub comandă unică", a spus Prișcă.

"Momentul alegerii unui președinte unic la nivel național este însă extrem de sensibil. Prin protocolul de fuziune, momentul a fost amânat pentru primăvara lui 2017 tocmai pentru a nu crea tensiuni in perioada electorală.

Un președinte unic la peste doi ani de la fuziune trebuie ales prin congres, nu mai poate fi numit, iar acest lucru va genera automat tensiuni în interiorul partidului și va crea o polarizare a organizațiilor în tabere pro și contra președintelui ales, oricare ar fi el, și, cel mai periculos, în tabere PDL versus PNL. E un risc foarte mare ca înainte de parlamentare să apară frustrări de care poate profita ușor PMP și ALDE", crede analistul consultat de ZIUA de CLUJ.

"Pe de altă parte, un președinte unic în campania pentru parlamentare, dar mai ales în perioada negocierilor de după, pentru formarea noului guvern, conferă autoritate si legitimitate, lucruri de care actualul PNL duce lipsă.

E greu de spus care este cea mai bună soluție în acest moment pentru PNL, dar cred că cea mai importantă preocupare a liderilor liberali ar trebui să fie modul de întocmire a listelor de candidați, redactarea unui program de guvernare concret si accesibil pentru cetățean, nu unul compus din lozinci, și abordarea campaniei electorale cu o strategie constructivă, proactivă și nu reactivă în raport cu PSD, PMP sau ALDE", a declarat Prișcă.

Loading...
Comenteaza