Vasile Dâncu apreciază fuziunea PNL-PDL drept „o soluţie naivă”

Vasile Dâncu apreciază fuziunea PNL-PDL drept „o soluţie naivă”
În opinia sociologului clujean Vasile Dâncu unificarea celor două mari partide este o ecuaţie în care unu plus unu va da un rezultat mai mic decât doi. Printre punctele slabe el identifică dispariţia brandului portocaliu, punerea la comun a penalilor celor două formaţiuni, precum şi alegerea neinspirată a acronimului sub care vor încerca să cucerească palatul Cotroceni.

Dâncu apreciază fuziunea celor două partide drept o mare greşeală strategică. „Sincer, m-a surprins această fuziune, n-am crezut că vor merge până la capăt, deoarece aveam o părere foarte bună despre Vasile Blaga şi Klaus Iohannis. Sunt sau, mă rog, erau două partide importante pe scena politică românească din partea cărora mă aşteptam să aibă un nivel de analiză mult mai serios. Această fuziune nu poate fi considerată câştigătoare sau o soluţie. Fără îndoială că e nevoie de un candidat puternic al dreptei şi de o dreaptă unită, dar acest lucru se putea obţine printr-o formulă foarte simplă, prin alianţe electorale, prin negocieri politice, prin elaborarea unui mesaj comun foarte bine articulat, care să atragă cât mai multe segmente ale societăţii, cu o echipă foarte bine structurată în jurul candidatului comun. Aceasta e formula cea mai simplă, care se foloseşte de sute de ani, de când există democraţia. În loc ei au preferat comasarea", a spus Dâncu.

Sociologul clujean a identificat patru defecte majore ale acestei mişcări politice. „Un prim defect îl reprezintă eliminarea unui partid important, PDL, partid care a câştigat Preşedinţia României, a câştigat marile oraşe, inclusiv Bucureştiul. Dispare un brand important, care polariza energii emoţionale importante. Ei puteau să-şi ducă singuri războiul cu Traian Băsescu până la capăt, pentru că despre asta e vorba în cazul PDL, de o fugă de Traian Băsescu în PNL. În loc să multiplice punctele de atracţie electorală, ei le reduc. Dacă ar candida, Monica Macovei ar face ravagii, fără ca asta să însemne că obligatoriu ar intra în turul doi, dar ea s-ar plia perfect pe nucleul dur al electoratului PDL şi ar fragmenta serios voturile dreptei.

Un al doilea defect va fi multiplicarea balastului dreptei, cele două partide vor pune laolaltă şi proprii oameni din puşcării. Spre exemplu, la Cluj vom avea o uniune PNL-PDL extrem de puternică la Gherla, cu foşti conducători ai municipiului Cluj-Napoca şi ai judeţului. Împărţirea acestui balast al penalilor între două partide ar fi diluat cumva efectul, dar, adunat laolaltă, va avea un alt impact, iar acesta va fi un punct negru în campanie. Un al treilea defect constă în inventarea unui nume nou pentru alianţa pentru prezidenţiale. Am mai avut experienţa denumirilor noi, a politicii de camuflaj, când PDL s-a ascuns în spatele ARD, iar rezultatul a fost dezastruos. În cele trei luni cât mai este până la alegeri, practic e imposibil ca electoratul să asimileze unn brand politic nou.

În fine, un al patrulea defect e ascuns chiar în numele noii alianţe. E vorba de căutarea unor variante utopice, cum ar fi formula creştin-liberală, o copie germanică. Sigur, Germania e un model pentru toată Europa, dar nici măcar în Europa nu s-a realizat pan-creştinismul. Particula «creştin» din denumirile unor formaţiuni politice e percepută ca ţinând mai mult de catolicism, de neo-protestantism şi ar putea fi percepută de electoratul român, majoritar ortodox, ca o inserţie străină", a detaliat Dâncu.

El apreciază că osmoza celor două formaţiuni politice ar fi o soluţie naivă. „Cred că ratăm şansa unei competiţii puternice între stânga şi dreapta din care să câştige România. Din nou vom fi văduviţi de dezbateri pe teme şi proiecte seriose, pe soluţii pentru România. Până acum am văzut doar o discuţie aritmetică, o discuţie cantitativă, nu un proiect de ţară. Cred că această fuziune e o soluţie naivă", a conchis Dâncu.

În opinia sa, apariţia aşa-zisului PNL mare nu poate fi interpretată nici măcar ca un prim pas spre acea visată polarizare a scenei politice româneşti cu două mari partide, unul pe stânga şi unul pe dreapta. „Am mai avut în România această politică a blocurilor, când s-au coalizat partidele de dreapta împotriva PDSR sau a PSD, cum au fost Convenţia Democrată şi Alianţa Dreptate şi Adevăr, dar acum nu e cazul pentru că rămâne Traian Băsescu, un fel de electron liber, pe dinafară, mai e UDMR, gata să se alieze oricând cu cel care poate accede la guvernare şi, pe deasupra, rămâne o mare parte din public nereprezentat", a explicat Dâncu.

 

Loading...
Comenteaza