INTERVIU. Povestea căpitanului de la U-BT, Aleksandar Rasic, din Euroligă pâna în Liga Națională

INTERVIU. Povestea căpitanului de la U-BT, Aleksandar Rasic, din Euroligă pâna în Liga Națională
| Foto: u-bt.ro

Jucătorul sârb a vorbit pentru ZIUA de Cluj despre începuturile sale în baschet, cel mai greu adversar din carieră, dar și prietenii săi, care în conitunare activează la cel mai înalt nivel, atât în Europa, cât și în Statele Unite.

Crescut într-o familie împărțită între cele două forțe din Belgrad, Partizan și Steaua Roșie, dar și cu un tată ce a făcut performanță în handbal, Aleksadar Rasic a decis să se îndrepte către baschet. Pe parchet, fundașul de 1,95 m a obținut performanțe notabile, înainte să aleagă o carieră în România, unde a pus umărul la cincii trofee ale formației U-BT Cluj.

Cum ai început să practici baschetul?

Tatăl meu a fost un jucător de handbal, a fost de două ori campion al Europei, a jucat și în echipa națională. Eu și fratele meu am început să practicăm arte marțiale, nu ne-a plăcut și apoi am trecut la baschet și fratele meu la handbal. Nu am nicio idee de ce nu am mers și eu la handbal, cred că iubeam baschetul prea mult.

Ce echipă susțineai în copilărie?

Eu și mama mea eram cu Partizan Belgrad, în timp ce tatăl și fratele meu erau fani ai Stelei Roșii Belgrad.

Cum a fost anul 2018 pentru tine?

A fost un an bun, am revenit după o accidentare gravă (n. red. – ruptură de tendon achilean). La început nu a fost ușor pentru că a fost prima mea accidentare serioasă. Mai târziu am început să mă simt ca înainte și acum încercăm să devenim mai buni în fiecare zi.

Ce îți propui pentru anul viitor, 2019?

La începutul sezonului ne-am propus să câștigăm fiecare competiție în care evoluăm, în special în România. Nu ne-am calificat în cupele europene, nu a fost bine, dar mergem înainte. Avem de jucat meciurile din Cupă și apoi ne gândim la campionat.

Ai venit în România după evoluții bune la cel mai înalt nivel, ce te-a făcut să alegi țara noastră?

În ultimii ani înainte să vin în România am jucat pentru echipe care nu luptau pentru trofee. A fost dezamăgiotr pentru mine. Cei de la U-BT m-au sunat, am vorbit cu Mircea Cristescu și Mihai Silvășan și mi-au spus obiectivele lor și m-au asigurat că vom lupta pentru toate trofeele puse în joc. Acesta a fost principalul motiv pentru care am venit și regret că nu am venit mai devreme.

Poza noua 30.12.2018

foto u-bt.ro

Ai jucat și pentru Steaua, care oraș ți se pare mai frumos, București sau Cluj?

Din punctul meu de vedere, clar Cluj. Este o diferență mare între ele, aici oamenii sunt mai buni, mai prietenoși. Mediul este unul pentru familie, e mai ușor să locuiești aici și ai totul la îndemână, exact ca în București. Iubesc Clujul.

De ce crezi că ar avea nevoie baschetul românesc pentru a ajunge la nivelul celui din Serbia?

Pentru început trebuie lucrat cu copiii. Aici la Cluj suntem deja pe un drum bun în legătură cu asta. Trebuie să existe antrenori buni care să lucreze cu copiii de la șapte-opt ani. Echipele din Liga Națională aduc în fiecare an străini din ce în ce mai buni. Totul o să dureze, nu se poate realiza peste noapte. Unele echipe care joacă în cupele europene trebuie să facă ce va mai mult pentru a demonstra că în România există baschet de calitate.

Cine a fost cel mai greu adversar al tău?

Am jucat împotriva multor jucători foarte buni. Cred totuși că a fost Juan Carlos Navarro, un jucător foarte special. Este o legendă în Europa, foarte rapid, un shooter foarte eficient. Sunt și alții buni, dar dacă ar trebui să aleg pe cineva, atunci ar fi el.

Poza noua 30.12.2018

foto u-bt.ro

Ce ai simțit când ai evoluat la turneele finale alături de echipa națională a Serbiei?

A fost incredibil, un vis devenit realitate. Echipa noastră lupta întotdeauna pentur medalii. Eu am fost foarte ghinionist, nu am câștigat nimic, dar a fost o experiență extraordinară.

Ai jucat alături de jucători importanți din NBA și Euroligă, mai ții legătura cu vreunul dintre ei?

Da, uneori vorbim, acum cu social media e mai ușor. Cel mai apropiat sunt cu Zoran Erceg (n. red. - fost jucător la Olympiacos sau ȚSKA Moscova), care a avut o carieră foarte bună pâna acum. Din NBA vorbesc cu Nemanja Bjelica (Sacramento Kings) și Boban Marjanovic (Los Angeles Clippers). Iar Milos Teodosic (Los Angeles Clippers) este din aceeași zonă cu mine și ne cunoaștem de când eram mici.

Cum vezi lupta din NBA și din Euroligă?

Pentru mine o surpriză foarte mare este Denver Nuggets, care joacă foarte bine, în special din cauza sârbului nostru, Nikola Jokic. Cred că nimeni nu se aștepta ca el să fie la acest nivel atât de repede. Și cred că nimeni nu se aștepta ca Denver să joace atât de bine. În Euroligă mi-a plăcut întotdeauna Fenerbahce, au un sistem bun, știu ce au de făcut.

Nu în ultimul rând, ai un mesaj pentru fani?

Vreau să le urez tuturor un An Nou fericit și îi îndemn să vină cât mai mulți la sală să ne susțină și să ne ajute să ne îndeplinim obiectivele din acest sezon.  

Poza noua 30.12.2018

foto u-bt.ro

De-a lungul carierei, Rasic a evoluat la Borac Cacak, FMP Belgrad (ambele Serbia), Efes (Turcia), Dinamo Moscova (Rusia), ALBA Berlin (Germania), Partizan Belgrad (Serbia), Trabzonspor (Turcia), Lietuvos rytas (Lituania), Montepaschi Siena (Italia), TED Ankara, Konyaspor (ambele Turcia), Steaua, Turk Telekom (Turcia) și Mega Leks (Serbia).

Alături de Partizan și Montepaschi Siena a evoluat în Euroligă, cea mai importantă competiție europeană. Palmaresul său cuprinde trofee precum Campionatul Germaniei, Campionatul Serbiei, Campionatul Italiei, Cupa Serbiei, Cupa Italiei, Liga Adriatică și toate trofeele interne alături de U-BT Cluj. La nivel individual, Rasic a fost cel mai bun pasator din Liga Adriatică, în 2007, All-Star în campionatul Lituaniei în 2012 și MVP al finalei Cupei României. Alături de echipa națională a Serbiei a evoluat la Mondialul din 2010 și Europeanul din 2011.  

Loading...
Comenteaza