CENTENAR. Campanii militare ale României în Primul Război Mondial. Sacrificii cu gândul la Marea Unire

CENTENAR.  Campanii militare ale României în Primul Război Mondial. Sacrificii cu gândul la Marea Unire
România a făcur sacrificii cu gândul la Marea Unire.

Participarea României la desfășurarea Primului Război Mondial a fost ca un carusel: o intrare entuziastă în război, urmată de o cădere pricinuită de riposta puternică a adversarilor și, în final, o campanie triumfătoare de recuperare a teritoriului național.

După izbucnirea războiului în anul 1914, România a adoptat politica de neutralitate, ezitând să sprijine partea vreuneia dintre taberele beligerante. În cele din urmă, în anul 1916, România decide intrarea în Război alături de Antanta (alianță militară formată din Franța, Imperiul Britanic, Imperiul Rus), care promitea recunoașterea drepturilor României asupra Transilvaniei și Bucovinei. Alegerea Antantei ca partener de război s-a datorat dorinței de a se realiza obiectivul de unificare națională.


În consecință, la data de 27 august 1916, Consiliul de Coroană al României decide intrarea în război. România declară război Austro-Ungariei (implicit, celorlalte state care formau Puterile Centrale, respectiv Germania, Imperiul Otoman, Bulgaria) pentru eliberarea Transilvaniei și Bucovinei.


După un debut furtunos și entuziasmant pe frontul din Transilvania, România se vede atacată de la sud de Bulgaria. În condițiile unei contraofensive a Puterilor Centrale și a greșelilor tactice făcute în teatrele de operațiuni (atât în Transilvania, cât și la Dunăre și în Dobrogea), teritoriul României se restrânge cu două treimi, armata și autoritățile statului fiind nevoite să se retragă în Moldova. Este rapid scoasă la iveală starea precară de pregătire și dotare a armatei române, care se vede nevoită să se regrupeze în Moldova, alături de aliatul rus.


Atacați din sud și din vest


După intrarea României în război, au loc bătălii ofensive în Transilvania, în perioada 27 august – 26 septembrie 1916. Deși toate auspiciile erau favorabile continuării ofensivei, se decide întârzierea avansării în Transilvania pentru a se aștepta rezultatul unor alte operațiuni militare din sudul țării. Din păcate, operațiunile de pe frontul de sud au avut ca rezultat două înfrângeri, la Turtucaia (1-6 septembrie 1916) și Flămânda (29 septembrie – 5 octombrie 1916). Nici în Dobrogea, armatele române și ruse nu au putut face față armatelor Puterilor Centrale conduse de generalul prusac August von Mackensen.


Oprirea înaintării în Transilvania a dat răgaz armatelor germane și austro-ungare să se regrupeze, pornind o contraofensivă viguroasă în toamna anului 1916. Încetarea ofensivei de către armata română a însemnat și adoptarea unor poziții de apărare, lucru care va duce la pierderi importante teritoriale. În încercarea de a trece Carpații Orientali, armatele austro-ungare și germane au fost respinse cu succes de către armata română, fiind blocate toate tentativele de ocupare a trecătorilor. Tentative similare de forțare a trecătorilor au loc și în Carpații Meridionali, pe valea Jiului, Oltului și Prahovei. În cele din urmă, apărarea pe valea Jiului este depășită, armatele Puterilor Centrale forțând accesul către Muntenia.


Bucureștiul, ocupat. Refugiu la Iași


La începutul iernii, în 6 decembrie 1916, capitala București este ocupată de armatele conduse de August von Mackensen și Erich von Falkenhayn. Odată cu ocuparea Bucureștiului, regele și Guvernul României se retrag la Iași, în exil. Instalarea iernii a scăzut din intensitatea ofensivei Puterilor Centrale, lucru care a permis armatei române să fixeze linia frontului la granițele Moldovei. Oprirea înaintării spre Moldova a oferit răgazul necesar pentru reorganizarea armatei române, în vederea pregătirii abordării campaniilor din anul 1917. Sub coordonarea generalului Henri Berthelot, care coordona Misiunea Militară Franceză, armata română este reorganizată și instruită pentru a face față exigențelor confruntării.


Anul 1917 este marcat de trei mari bătălii, din care armatele române au ieșit învingătoare, respectiv Mărăști, victorie ofensivă (24 iulie – 1 august 1917), Oituz, victorie defensivă (8 – 22 august 1917), Mărășești, victorie defensivă (6 – 19 august 1917). Aceste trei puncte de fixare a frontului au permis armatei române să împiedice înaintarea în Moldova a trupelor Puterilor Centrale. Mai mult, noile raporturi de forță indicau că armata română, alături de aliații ruși, puteau să reia ofensiva pentru recuperarea pozițiilor cedate în urma avansării armatelor Puterilor Centrale.


Armistițiu nepromulgat de regele Ferdinand I


Planurile de război ale României au fost date peste cap de abandonul aliaților ruși. Revoluția bolșevică izbucnită în această țară determină retragerea din război a Rusiei, care semnează o pace separată cu Germania (3 martie 1918, Tratatul de la Brest-Litovsk). Acest abandon lasă România într-o poziție extrem de vulnerabilă, fără aliați pe frontul de est. În consecință, România acceptă armistițiul cu Puterile Centrale, prin Pacea de la Buftea-București (7 mai 1918). Acest tratat, deși ratificat de către Parlamentul României, nu a fost promulgat de către Regele Ferdinand I niciodată, cu toate că acesta a produs efecte o jumătate de an. Pe această perioadă, nu au mai avut loc confruntări armate cu Puterile Centrale.


Deși situația României la începutul anului 1918 nu era deloc una de invidiat, în urma exprimării voinței populare din Basarabia (27 martie 1918), România se mărește cu teritoriul acestei provincii istorice locuită de români din cele mai vechi timpuri.


Revenire în război alături de Antanta și victorie


Cu două zile înaintea încheierii războiului, profitând de refuzul Regelui Ferdinand I de a capitula, România reintră în război alături de Antanta la 9 noiembrie 1918 și încheie campania din 1918 în poziție de stat beligerant, statut care îi va fi recunoscut la Conferința de Pace de la Paris.


Având în vedere că Austro-Ungaria a fost înfrântă în război, teritoriile românești care se aflau în administrarea acestui imperiu și-au exprimat libere dreptul de autodeterminare. La finalul lunii noiembrie (28 noiembrie 1918) Bucovina își afirmă, în mod democratic, dorința de unire cu România. La 1 Decembrie 1918, românii din Transilvania și Banat încununează unificarea tuturor teritoriilor locuite de români sub steagul României Mari.


Primul război mondial a fost marcat de sacrificii umane enorme, nemaiîntâlnite în istorie până la acea dată. Bătăliile pe care armata română le-a purtat, au întruchipat un efort eroic de rezistență în condiții de război atroce și obstinație în urmărirea împlinirii idealului național de unire. Transilvania, Țara Românească și Moldova, provinciile istorice românești, au plătit cu sângele eroilor pentru a-și vedea visul desăvârșit. 1 Decembrie 1918 este data la care uriașele sacrificii devin mici, prin comparație cu momentul istoric de Unire.

Loading...
Comenteaza